Sfârșitul acesta de săptămână am învățat că cei mai mulți oameni din România trăiesc fără politică, fără justiție. Viața lor se împarte între animalele pe care trebuie sa le hrănească, grădina de care trebuie să aibă grijă și căsuța care să le fie curata.
Dacă-i întrebi cu cine țin în politică dau din mână a lehamite. Dacă-i întrebi de justiția e corectă sau nu realizezi că cei mai mulți nici nu încearcă să ajungă la ea, considerând că e timp pierdut. Nu-și doresc palate, concedii în locuri exotice (nici măcar în țară), își doresc ca să nu li se îmbolnavească animalele și să fie ploaie ca să le crească legumele și fructele. Iar dacă au totuși o slujbă, o au doar ca sa le vină cândva o mică pensie, Gândul lor, chiar și în orele de la slujbă, se îndreaptă tot spre animăluțele de acasă și spre gradina care îi hrănește.
Ce-i poți oferi acestui om care e mulțumit în puținătatea lui? Liniște și pace, sunt singurele lucruri pe care i le poți oferi. Nu pentru că nu și-ar dori o viață mai bună, casa mai mare ci pentru că au ajuns la înțelepciunea că pentru ei nu va face nimeni absolut nimic. Decât ei, doar ei.
Pentru ei, întreaga societate (asta, cea trecută, chiar și cea viitoare) e oarbă și surdă. Pentru că nu-i vede și nu le aude păsurile. Și totuși, fără rezistența lor la sărăcie, comunism, la lipsa de măsuri economice într-o democrație oarbă, însăși democrația și întreaga societate ar fi în pericol să piară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu